Ah,astăzi
sunt prea epuizat pentru a începe.Mai bine mai aștept câteva zile să mă pun pe treabă.Zilele
devin săptămâni,luni,ani și nimic nu se schimbă.Întotdeauna se găsește un
pretext pentru a nu porni chiar astăzi către țelul ales.
De-a
lungul anilor am constatat că am avut un program haotic,și niciun țel de
urmat.Jocuri video,navigare pe internet,facebook.Toate acestea le consider o
pierdere de timp în acest moment.pentru că acel timp nu se va mai întoarce
niciodată.Lipsa unui țel este îngrozitor de dăunătoare vieții persoanelor.La
fel ca și organizarea timpului.Dacă nu ți-l organizezi tu după bunul plac,o va
face altcineva în locul tău.Sunt unele lucruri pe care trebuiau constatate cu
mult timp înainte și pe care eu am început să le aflu doar de curând.Nu este o
rușine să te naști prost,dar este o rușine să mori ca unul.
Este
foarte important să învățăm cum trebuie să ne gestionăm timpul.Tot la fel de
important este să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne aflăm pasiunile.Ele ar
trebui să fie descoperite încă din copilarie.Dar sistemul în care trăim ne pune
bețe in roată.Nu ne învață cum să învățăm,ci ce să învățăm.Nu ne explică cum să
ne afirmăm,să transmitem un punct de vedere,ci ne spune că ar trebui să facem
liniște.Toți suntem băgați în aceași oală,cu toate că nu toți suntem la fel.Cum
spunea Einstein..Toți suntem genii.Însă dacă judeci un pește după abilitatea sa
de a se urca în copaci,el va trăi toată
viața cu impresia că nu este deștept.Fiecare avem particularități,atuuri si
dezavantaje.Ar trebui să învățăm să ne cunoaștem.
Și acum un mic exercițiu
de imaginație.
Tudor
era un adolescent docil care îsi asculta mereu parinții și profesorii nevrând
sa îi supere in vreun fel cu ceva.Avea o teamă de note proaste si reproșuri.Se trezea
de dimineață repetând la materiile pe care le avea în ziua respectivă ,și cam
asa decurgeau aproape toate zilele.Procedând astfel reușise să obțină note bune
la aproape toate orele.Chiar și la ora de educație fizică,Tudor se străduia din
greu să obțină calificative cât mai ridicate la probele pe care le avea de
susținut cu doamna profesoară.
-Hai
Tudore!Poți sta in cap,nu mă dezamăgi.Ii strigase doamna profesoară Leonora.
În
acea zi de primavară avea proba de stat in cap.Toți elevii erau
nevoiți să participe la ea daca vroiau o medie mare la sport.Lui Tudor i se
parea o pierdere de timp si o stupizenie in același timp.De ce să stea în
cap?Lui nu îi plăcea asa ceva.Pur si simplu îsi dorea să petreacă ceva timp
cântând la pian.De aceea aștepta cu nerabdare să treacă ora de sport,care începuse
să devină puțin periculoasă,având în vedere că sâptamâna trecuta un coleg
reușise să își frângă gâtul.După ce orele dabea trecuseră,în sfârșit,ajungea
acasă năpustindu-se direct la pian,așezându-se pe noul scaun pe care mama lui
i-l cumpărase de ziua lui.Îsi trosnea degetele ca de obicei iar apoi începea sa atingă
clapele iar pianul genera sunetele melodiase pe care Tudor le iubea atât de
mult.Nu putuse cânta prea mult datorită oboselii si durerii de gât pe care
reușise să le capete.Astfel că somnul l-a silit să întrerupă totul.
Mama
lui ii sugerase să urmeze un liceu pe profil real,de matematică-informatică
pentru că era mai bine cotat, cu toate că lui i-ar fi plăcut mai mult să se
ducă la uman.Așa că Tudor era nevoit să memoreze formule și alte informații
pentru a putea reuși cu succes sa promoveze clasele de liceu.În vacanțele de
vară tatăl lui il inscrise-se la un club de șah,spunându-i că este jocul minții
și că avea multe de învățat de acolo.Dar el își dorea să practice un curs de
chitară.Când sosise momentul să își aleagă facultatea,doamna profesoară de
matematică îi sugerase să se duca la ASE,pe finanțe bănci,argumentându-i ca va
ieși contabilul perfect.Sub presiunea parinților influențați de doamna
profesoară,Tudor în final cedează alegând acea facultate,cu toate că el ar fi dorit
să se ducă la litere.
Acum
Tudor este contabil la o bancă.Orele îi trec destul de greu,așteptând ca în
vremurile din liceu plecarea acasă,pentru a se putea relaxa cântând la vechiul
pian.Îsi petrece toată ziua așezat pe un scaun intr-un birou câștigând destul
de bine.Dar cu toate astea parcă el simte o tristețe în suflet.Și incepe sa se
gandească cum ar fi fost dacă…
