Futilitatea televizorului

Am copilărit cu el,mi-a dăruit niște momente minunate.Despre televizor vorbesc.Îmi aduc aminte și acum de excelentele desene animate de când eram eu puștan și de care mă atașasem:Copii de la 402,Ce-i cu Andy,Viața cu Louie,Spiderman,Hulk și altele.

 

       Ajungeam acasă vlăguit după programul școlar,deschideam ușa,scăpam rapid de încalțăminte și mă năpusteam direct spre televizor,selectând cu telecomanda canalele mele favorite.Între timp strigam la maicămea să îmi prepare și mie spanac și să mi-l aducă cât de repede poate.Da,spanac.Încă de mic maicămea în loc de celebra tabletă de ciocolata îmi dăruia morcovi.Am crescut cu acest obicei,în loc de dulciuri consumam fructe și legume.După care îmi petreceam ore întregi în fața televizorului,fiind metoda mea preferată de relaxare.

       Anii au trecut iar eu continuam să abuzez de televizor.Îmi făcusem și un obicei să vizionez știrile de la ora 19:00,în care îmi era prezentată realitatea,lumea în care trăiesc:FRAUDE,CRIME,VIOLURI,ACCIDENTE,CORUPȚIE,PROSTIE,CONDIȚII METEO DEVASTATOARE,SĂRACIE,MALADII și alte lucruri asemănătoare.Acestea repetându-se în fiecare zi.Rareori îmi erau prezentate si noutați pozitive.Apoi urmau niște emisiuni care invitau personaje ciudate,flecărind ore în șir banalități.Eram de părere că ce făceau și ce vorbeau acolo este interesant și amuzant,și nu doar eu credeam asta,prezentatorul tindea mereu să comunice ce rating mare a reușit să facă.Majoritatea emisiunilor erau de agest gen,fără substanță.

                 

     Pe parcursul liceului am avut oportunitatea să părăsesc pentru ceva timp țara mea natală,deconectându-mă astfel de TV.Făcând cunoștință cu locuri noi,oameni diferiți,alte obiceiuri și tradiții,conștientizând în același timp că limba natală îmi este inutilă pe alte meleaguri, m-a făcut să mă gândesc la cât de puține știu.Ce făceam eu în loc să învăț limba Engleză,care îmi este indispensabilă în străinatate? Ce făceam în loc să citesc,încercând să ma documentez și aflând lucruri noi?Mă uitam la Capatos,o emisiune jalnică,pierzând timpul zadarnic.

            A fost cea mai bună revelație din viața mea,dându-mi seama că TV-ul este un obiect futil.Acum desenele nu mai sunt ca pe vremuri,emisiunile lasă de dorit,iar știrile sunt mereu aceleași.

            Mass media este folosită în primul rând pentru manipularea maselor de oameni,pentru dezinformare și pentru prostire.Nedându-ne dreptul să ne alegem informația.Este știința arestării inteligenței umane suficient de mult timp pentru a scoate bani de pe urma ei.

            Din fericire internetul ne pune la dispoziție YOUTUBE,unde putem să ne filtrăm informația,alegând canale de unde putem învața multe:să gătim,să cântăm la un instrument,să vorbim o altă limbă și alte chestii interesante.

Efemeritate

            Încerc să scriu mai des,dar nu reușesc mereu.Uneori am nevoie de timp pentru a acumula noi idei.Timpul se scurge,tic-tac,al dracu timp.Este mult mai ușor să îi ignorăm trecerea atunci când ne menținem ocupați.

            În acest moment,prezent,care va deveni trecut mă simt ca un grăunte de nisip într-un deșert imens.Mă simt nesemnificativ,în acest univers infinit,plin de viață și mistere.Dacă aș muri oare câtă lume mi-ar simți lipsa?Nu prea multă!Și chiar dacă am simți ceva,sentimentele sunt efemere,schimbătoare,meniți parcă a fi uitați în istorie.Nimeni nu știe ce se întâmplă după ce sufletul ne parăsește carcasa de carne pentru că nimeni nu s-a întors ca să povestească.Toate trebuie să se supună legii efemeritații.

            Au mai trecut câteva zile.Doamne! ce mai trec.Stăteam si contemplam la cum ar fi fost să mă nasc pe alt continent,în altă țară.Cum ar fi fost?Să am alte credințe,să vorbesc o limbă diferită,să fiu inconjurat de alți oameni.Poate era mai bine,sau poate mai rău.Nu voi afla răspunsul niciodată.Tot ce știu este că trebuie să continui să subzist,incapabil să îmi pot schimba geneza.Este imposibil să îmi modific trecutul.Dar oare viitorul este la fel?Nu poate fi schimbat?Destinul meu a fost scris deja,eu trebuind doar să imi urmez cursul?Sau poate fi schimbat dupa bunul meu plac.Am mai simțit dea lungul vieții unele senzații deja-vu,dar nu le-am acordat nicio importanță.Trebuie sa facem alegeri mereu,ele afectându-ne viața de zi cu zi.Aceste alegeri ne clădesc viitorul.Decizii bune,decizii rele,este inevitabil să le ocolim.La un moment dat,suntem puși în situația de a alege.Viața în sine reprezintă o multitudine de alegeri.Ne alegem prietenii,hobby-urile,liceul,facultatea,locul de muncă,unde să trăim,ce să învățăm,ce să mâncăm.Totul depinde de noi și de alegerile noastre.Ce nu putem schimba?Locația unde am apărut și familia.Vroiam să mai adaug și religia.Ni se bagă pe gât încă de la începuturi,fără să ni se dea ocazia să alegem pentru că în acea perioadă nu avem discernământ.De exemplu,dacă eram născut în Japonia,acum eram budist,sau altă religie,depindea de locație.

            Îmi amintesc de o fază când eram mic.Aveam vreo opt ani,și mă gândeam că o să îmbătrânesc și o să imi dau duhul.Vedeam cum timpul zboară pe lângă mine.Începuse să imi curgă șiroaie de lacrimi pe față.Știam că este imposibil să opresc inevitabilul.Dar cu timpul m-am împăcat cu ideea și am învățat să nu îmi mai fie teamă.

            Moartea,aproape toate fobiile pornesc de la frica de moarte.Am cochetat și eu cu ea.Îmi amintesc și acum,eram in clasa a noua la liceu.Mi se lansase o invitație de la niște prieteni să îi insoțesc la pescuit.Nu prea le aveam cu prinsul de pești,nici acum nu reușesc sa mă descurc prea bine.Dar totuși am acceptat neavând altceva mai bun de făcut.Într-o dimineață mi-am luat undița și am plecat spre apă,mai bine zis spre o plajă din zonă.Ajuns acolo,mi-am montat super echipamentul meu de prins pești și am început să aștept prada.Bă,și am așteptat.Soarele începuse să își facă simțită prezența.Căldura verii incepuse sa crească în intensitate.Vîntul nu bătea.

            -Ai reușit Flangeo să prinzi ceva?Ma întreaba un prieten,Crăciun.

            -Da mă! Broaște! În realitate nici dalea nu reușisem să prind.Dar nu eram singur.Crăciun avea și el norocul meu.

            Și,dintr-o dată,în cap,mi se întiparește o idee.”Dacă tot am ajuns aici,măcar să fac o baie,poate reușesc sa prind peștii cu mâinile. ”Pe dracu,tot ce reușisem să fac,a fost să îmi agăț de mâini niște buruieni.La vremea aceea nu cunoșteam arta înotatului,așa că mă foloseam de picioare să ating nisipul,dacă era nisip,mai mult nămol.Începusem să ma simt ca un broscoi.Dintr-o dată,tot mergând dintr-un loc întraltul,nisipul mi-a fugit de sub picioare.În acea secundă creierul mi s-a blocat,tot fluxul de gânduri s-a evaporat.Mă gândeam doar cum să ies mai repede de acolo.

            -Băăă,ma înec,ajutor.Începusem să strig din toți plămânii.

            Eu ma uitam la ei,ei se uitau la mine.Erau inghețați.Posibil credeau ca glumesc.După mi-am  adus aminte că nici unul nu știa sa înoate.Am simțit un junghi in inimă.

            -La dracu!Mi-am spus.

            Curentul mă trăgea în jos.Iar în acel moment totul se înnegrise în fața ochilor si începusem să mă înfrupt din acea apă minunată.Dar nu!Mi-am zis,nu o sa mor așa,nu aici,nu acum.Toată viața mea depindea numai de mine.Am pornit mișcarea brațelor,folosindu-mă de ultimele sloturi de energie.Am mai putut sa observ câteva sclipiri de lumină și să gust aerul proaspat de la suprafață.Simteam adrenalina cum îmi dansează prin vene.Dar știam că starea este temporară,nu puteam să o mențin la nesfârșitAm continuat așa câteva secunde,cred că m-am chinuit un minut.Îmi simțeam corpul vlăguit,nu mai puteam continua acea luptă,fusesem înfrânt.M-am oprit din mișcarea membrelor,iar adâncurile mă primeau vijelios.Lumina dispăruse,sunetele si aerul la fel.Mintea începuse să imi difuzeze cele mai plăcute amintiri.Începusem sa mă gândesc la reacția oamenilor când vor afla că mi-am parăsit corpul.Nu era o imagine prea bună.Muschii începuseră să se relaxeze.simteam o ușurare combinată cu o senzație extremă de prezență absolută.

            Era sfârșitul!Regretele începuseră să ma chinuie.Acum totul era off pentru mine.Nu mai aveam nicio speranță de viață.Dintr-o dată simt că sunt tras de picior către mal.Doamne!Oare era adevărat?Sunt salvat?Îmi pot continua viața?Nu eram prea sigur dacă visez sau chiar se întamplă.Dintr-o dată trupul meu ia contact cu nisipul cald de la mal,iar in acel moment constientizez că sunt salvat.Am ramas in acea poziție de naufragiat mai mult de 30 de minute.Eram recunoscător.Crăciun,tovarășul meu,încercase sa ma scoată de acolo,și spre fericirea mea,reușise.

            Moartea poate apărea oricând si oriunde.Nu trebuie sa ne temem.Bucurați-vă de clipa de acum.Nu decalați proiecte sau acțiuni.Nu se știe dacă veți mai avea ocazia să le indepliniți.În acea clipă când totul începuse să se sfârșească pentru mine,regretele au început să mi se afișeze.Eram dezamăgit de mine că nu făcusem anumite lucruri.Acele sentimente erau chinuitoare.

            Poate uneori simțim sau ne gândim că lucrurile nu stau chiar așa cum am visat noi.Că poate vrem anumite lucruri înapoi,dar nu se mai poate.

            Trecem prin viață,cunoaștem oameni,vizităm locuri dar tot ce ne va rămâne sunt doar câteva momente importalizate în amintiri.

            Poate ca oamenii se schimbă,poate rămân mereu aceași.Poate că lucrurile tind sa evolueze,sau nu.Poate că ne facem prea multe griji.Poate trăim prea mult in trecut sau in viitor și prea puțin în prezent.Dar tot ce contează este acum.
            

Liceul!

Mă bucur de fiecare dată când am ocazia de a scrie seara.Din cauza liniștii care se așterne peste tot.Este o oră destul de târzie în momentul cand pun aceste cuvinte pe hârtie.Știu ca ele  vor ramâne și dupa ce eu nu voi mai fi.

Având in vedere perioada scurtă de când am reușit să termin liceul,voi incerca să vorbesc puțin despre el.       

Totul a început acum patru ani.Aveam o stare de nervozitate în prima zi,ținând seama că nu cunoșteam pe nimeni și nici habar nu aveam unde este liceul.Mi-am pus o pereche de pantaloni,o camașă și,însoțit de maicămea am pornit spre necunoscut.Am ajuns acolo,am intrat pe porțile liceului și am fost surprins să văd câtă lume se adunase la festivitatea de începere a noului an școlar.Dupa ce discursurile plictisitoare au luat sfârșit,toate clasele de boboci s-au imprăștiat în grupe pentru a putea să îsi cunoască noul diriginte care va fi prezent în viața lor de-a lungul anilor de liceu.Din fericire,eu am avut ocazia să am un diriginte cu o personalitate memorabilă,funny,și care a reușit sa iasă cât de cât din tiparul profesorilor obișnuiți.Acum poate vă intrebați ce dracu a vrut sa spună ăsta cu tiparul profesorilor obișnuiți.O sa vă explic.Acei profesori care intră în clasă cu aceași fața plictisită,zi de zi,monotoni,care parcă vin la școală din obligație,doar pentru leafă si ca nu au altceva mai bun de făcut.La fel ca și elevii,și ei așteapta să se termine orele ,și sa ajunga mai repede acasă.Dar dacă tot sunt la categoria profesori,vreau sa menționez ca sunt mai multe tipuri.

1.Profesorul fatal.Acea persoana ca își ia jobul in serios.Cu toții cred ca ați avut ocazia sa il întâlniți."Liniște!""Test!""Ai invățat pentru azi?""Nu?""2!"Din propria experiența vă spun că de la acest profesor o să încercați să învățați cel mai mult pentru a reuși să promovați clasa.Bine că doar o mică parte dintre profesori sunt așa,altfel școala ar fi devenit un calvar pentru elevi.

2Profesorul plictisit.Acel profesor care vă pune să conspectați lecții sau să faceți altceva în timp ce el se ocupă cu altceva.

3.Profesorul cu talent de stand-up comedy.Acel profesor care vă face mai mereu să râdeți,care vă povestește întâmplari din viața lui.Foarte puțin probabil să te plictisești la orele desfășurate de el.Mereu având niste replici memorabile.

4.Profesorul vânzător.Profesorul care incearcă mereu sa vă vânda căte ceva,reviste,carti și alte chestii promițând ca vă va da puncte in plus sau chiar note dacă cumpărați.

La fel ca și profesorii,colegii se vor impărți în mai multe categoriiColegul tocilar,colegul cocalar,colegul cool ș.a.m.d.Iar voi la rândul vostru trebuie sa alegeți din ce categorie doriți să faceți parte.

În primul an de liceu o să vă dați seama cine vă pot fi prietenii,pe cine urâți,pe cine antipatizați,pe cine ignorați ș.a.m.d.Poate aveți ocazia și sa va îndrăgostiți.Materia o să fie relativ ușoară,se leagă foarte mult cu ce ați făcut in generală.Tot în primul an o sa vă cunoașteți și profesorii și in ce categorie se incadrează fiecare.Este un an de acomodare.

În al doilea an,nu o să mai fiți boboci.Deja ați început să vă cunoașteți profesorii,liceul,să vă faceți prieteni și chiar dușmani.

În al treilea an,materia o să fie un pic mai dificilă,iar în al patrulea o sa vină el.Ghiciți!Da,el!Bacul!O să reușească să vă streseze,să pună o anumita presiune pe voi sa învațați.Al doilea semestru din clasa a 12-a o să vă calce puțin pe nervi,pentru că simțiți cum bacul se apropie cu fiecare zi iar voi nu ați învațat aproape nimic.

Bacul,examenul maturității,din 2011,de când s-au montat camerele,că de,se copia in draci,mai mult de 50% dintre participanți au picat.De aceea in ultimii ani,nivelul de dificultate a scăzut de la an la an,pentru a reuși sa promoveze căt mai mulți.Cum pot lua bacul?Păi,există doar o singură modalitate,să învățați.Este singura soluție,pentru că dacă vă prinde că copiați o să vă suspende,și nu este convenabil deloc.Cu ce mă va ajuta bacul?În primul rând va ajută să intrați la facultatea dorită.

Bucurați-vă de anii de liceu,mai ales în primii trei pentru că în ultimul an vă va stresa puțin bacul.Eu,personal,am avut ocazia să întâlnesc niște oameni minunați in liceu,care mi-au rămas prieteni.Nu luați școala prea in serios dar încercați să o terminați dacă nu aveți ce face.Ea nu ne învața nimic folositor,doar cum sa tocim teorii,formule,comentarii care oricum o să le uităm dupa ce terminăm.Programa este arhaică,iar noi știm ca timpurile se schimba,nu putem sa ne bazam mereu pe același sistem de învatământ,care in ziua de azi este praf..Cel mai usor invățăm cand ne place acea materie,ne pasioneaza,și va spun ca nu toate materiile o sa vă placă.În schimb ne învață cum sa fim viitori muncitori docili lucrând pentru societate,majoritatea prinși in cursa șobolanului.Nu vă limitați să învațați doar ce vă spun profesorii,căutați și alte surse,cărți,internet,continuați sa învățați.Pentru că avem nevoie de o societate educată și conștientă de ce se petrece in jur.

Chemtrails

      Cu toții cred ca ați avut ocazia de a vedea acele dâre pe cer pe care le lasă avioanele in trecerea lor continuă. Dimineața apar ca mici pete sau fulgi pe mașini,argintii sau roz.Nu știu dacă este de la bariu sau aluminiu fiindcă pulverizează aluminiu pe cer.Aluminiul provoacă boli cerebrale ca Alzheimer și Parkinson.Sunt mulți oameni care au murit.Cancer și o mulțime de probleme respiratorii.Aveți ceruri argintii,unde locuiți,in majoritatea timpului?Ce aruncă oare pe cer?Sa fie ceva ce ne ajută?Sau e ceva ce ne va răni?

Se observă o creştere neobişnuită a cazurilor de astm, a afecţiunilor respiratorii, a leziunilor pulmonare, a durerilor de gât ciudate,a gripelor care nu sunt tocmai gripe. Ne confruntăm tot mai des cu maladii ale ochilor, ale pielii şi ale organelor interne ... Lista este lungă şi orice tulburare a stării de sănătate poate să degenereze şi să ducă la moarte. Abuzul de vaccinuri şi de antibiotice de tot felul nu face decât să diminueze iremediabil capacitatea sistemului nostru imunitar de a răspunde atacurilor apărute pe neaşteptate.

Ce sunt aceste chemtrails?Cu ce ne pot afecta?De ce se folosesc?Cine le controlează?Sunt cateva întrebări la care am incercat sa gasesc un raspuns.Unii poate vor spune,nu ai alte lucruri de facut si te-ai pus să scrii niste aberații pe internet pe care oricum nu le va citi nimeni.Ține minte ca ceea ce vei citi nu sunt decât informații.Nu esti obligat să le accepți,iar ultimul lucru pe care incerc să-l fac este să te conving să crezi ceva anume.Ceea ce crezi este problema ta,nu a mea.Vrei sa știi dacă am toate răspunsurile?Desigur ca nu.Daca am doar unele răspunsuri?Vei afla in curând.Poate pentru unii par niște aberații.Dar daca stați puțin sa exeminați acest fenomen, o mare parte vă veți schimba părerea.Deci pană la urmă ce sunt aceste chemtrails?Termenul de chemtrails vine din limba engleza și in limba română se traduce prin dâre chimice pe cer.Ele au diferite efecte si scopuri.Ne pot afecta viata dar si agricultura.Aceste dâre ar putea sa aiba ca scop si modificarea vremii.

Mai jos puteți citi mărturia unui mecanic de aviație:

„Din motive pe care le veţi înţelege pe măsură ce veţi citi ceea ce urmează, nu-mi pot divulga identitatea. Sunt un mecanic de aviaţie şi lucrez pentru o linie aeriană importantă. Muncesc într-o bază de întreţinere situată într-un mare aeroport şi hazardul a vrut să descopăr ceea ce nu-mi era vizibil destinat.

Mai întâi, trebuie să vă explic în două cuvinte cum funcţionează ierarhia în lumea mecanicilor din domeniul aeronautic. Acest lucru este important pentru înţelegerea relatării mele şi pentru cauza căreia îi consacraţi o mare parte din energia voastră. Mecanicii de aviaţie îşi doresc să lucreze în trei domenii: avionica, motoarele şi comenzile de zbor. Se consideră că mecanicii care lucrează pe aceste sisteme au atins cele mai înalte grade ale scării ierarhice. Vin apoi mecanicii care lucrează la sistemele hidraulice şi aparatele de climatizare. Următorii sunt cei ataşaţi sistemelor subalterne.

În sfârşit, pe treapta cea mai de jos a acestei scări, se găsesc mecanicii care lucrează la sistemele de golire a fluidelor. Niciun mecanic nu vrea să lucreze la pompe, rezervoare şi sistemul de conducte care servesc la înmagazinarea deşeurilor toaletelor din avioane. Totuşi, în fiecare aeroport unde am lucrat eu, există întotdeauna doi sau trei mecanici care se oferă voluntari pentru acest serviciu, oricare ar fi aeroportul. Ceilalţi mecanici sunt foarte fericiţi să-i lase să facă aceasta. Nimeni nu acordă cu adevărat atenţie acestor oameni şi niciun mecanic serios nu are o legătură veritabilă cu aceşti mecanici de zona a doua. De fapt, nu m-am aplecat niciodată cu adevărat asupra acestui aspect, până foarte de curând.

Majoritatea companiilor aeriene au acorduri de servicii reciproce cu celelalte companii care utilizează acelaşi aeroport. Aceasta înseamnă că dacă o companie are o problemă tehnică, de ea se va ocupa unul dintre mecanicii noştri. În schimb, dacă unul dintre avioanele noastre este în dificultate acolo unde îşi are baza de întreţinere o altă companie aeriană, avionul nostru va fi reparat de ei.

Într-o zi, acum aproximativ o lună, am fost chemat la bază pentru a lucra la avionul unei alte companii. În momentul în care m-a chemat, controlorul nu ştia care era problema şi nu putea să-mi dea niciun detaliu. Atunci când am sosit la faţa locului, am descoperit că pana se situa la nivelul înmagazinării deşeurilor. Nu existau alte soluţii: trebuia să mă strecor în interiorul carlingii pentru a rezolva problema. Pătrunzând în compartiment, mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Avionul avea mai multe rezervoare, pompe şi tuburi decât erau menţionate în caietul de sarcini.

La început, am presupus că sistemul fusese modificat. Nu mai lucrasem pe un aparat de acest tip de mai bine de zece ani. Urmărind să găsesc problema, am realizat rapid că tubajul şi rezervoarele suplimentare nu erau legate la sistemul de evacuare… Tocmai descoperisem acest lucru, când un alt mecanic de la compania mea a apărut subit. Era tocmai unul dintre mecanicii care lucrau în mod obişnuit pe aceste sisteme. I-am predat lucrul cu mare plăcere. Plecând, l-am întrebat despre acea echipare suplimentară. El mi-a răspuns: Vezi-ţi de treaba ta şi lasă-mă să mă îngrijesc de a mea!

A doua zi, lucram la calculatorul firmei ca să văd un plan de cablaj. Pentru că tot eram acolo, am decis să fac o cercetare cu privire la echipamentul suplimentar pe care îl găsisem în avion. Spre marea mea surpriză, manualele nu făceau nicio referire la echipamentul pe care îl văzusem în ajun. Am căutat în dosarele producătorului şi nu am găsit nimic nici acolo. Curiozitatea mea era atinsă în punctul sensibil: eram cu adevărat hotărât să descopăr natura acestui echipament.

Săptămâna următoare am primit trei dintre avioanele noastre, în hangarul principal, pentru inspecţia periodică. În timpul acestor inspecţii, în jurul avionului forfotesc peste tot o mulţime de mecanici. Tocmai îmi terminasem treaba şi am decis să mă duc să văd sistemul de evacuare pe unul dintre aparate. Cu toţi mecanicii din jur, eram sigur că nu avea să mă observe nimeni. Spre marea mea surpriză, avionul pe care am ales să-l inspectez avea şi el acel tip de echipare suplimentară!

Am început să urmez sistemul conductelor, pompelor şi rezervoarelor. Am descoperit ceea ce părea a fi unitatea de comandă a respectivului sistem. Era o cutie de comandă standard folosită în aviaţie, dar fără cea mai mică inscripţionare. Puteam urma firele de la cutia de comandă la pompe şi la valve, dar niciun alt circuit de comandă nu era conectat la această unitate. Singurele fire care erau racordate la această unitate erau legate la sistemul operaţional al comenzilor avionului.

Sistemul avea un rezervor mare şi două mai mici. Era dificil de văzut datorită îngustimii compartimentului, dar mi s-a părut că rezervorul mare ar fi putut cuprinde 200 litri. Rezervoarele erau legate la o supapă de golire şi de umplere care trecea prin fuzelaj, chiar în spatele supapei de golire a sistemului fluidelor uzate. Căutând unde ducea acest racord sub avion, am văzut că era ascuns în spatele unui fals panou, sub un alt panou care, la rândul lui, ajungea la sistemul canalului de golire. Am început să urmăresc tubajul pompelor. Aceste tuburi conduceau la o reţea de conducte mai mici care se terminau în marginile din spate ale aripilor şi ale stabilizatoarelor orizontale ale avionului.

Dacă priviţi cu atenţie aripile unui avion mare veţi vedea un mănunchi de fire, aproximativ de grosimea unui deget, care iese din marginea din spate a aripii. Acestea sunt tije de descărcare statice. Ele sunt folosite pentru a disipa sarcina de electricitate statică care se acumulează pe un avion în zbor. Am descoperit că acele conducte duceau la una din trei dintre aceste tije de descărcare electrostatică. Iar aceste false tije de descărcare electrostatică fuseseră găurite ca pentru a lăsa să scape un produs oarecare prin ele.

Trecuse o vreme de când eram cocoţat pe aripă. Dintr-o dată, unul dintre supraveghetori mi-a ordonat să părăsesc hangarul. El mi-a spus după aceea că treaba mea era terminată şi că nu eram autorizat să fac ore suplimentare. Cele două zile care au urmat au fost foarte încărcate şi nu am găsit niciun minut liber pentru a-mi continua mica anchetă. Două zile după descoperirea mea, am fost chemat să înlocuiesc un detector de temperatură pentru un motor de avion care se pregătea să decoleze. Am terminat lucrul şi m-am întors la hârţogărie.

Aproximativ 30 minute mai târziu, am fost convocat de directorul general. Atunci când am intrat în biroul său, mă aşteptau acolo reprezentantul sindicatului nostru şi alte două persoane, pe care nu le cunoşteam. Directorul mi-a spus că a fost descoperită o problemă serioasă. Eram suspendat pentru o greşeală gravă. Mi-a spus că scrisesem intrări false în raportul meu de lucru în legătură cu detectorul de temperatură pe care tocmai îl instalasem cu câteva ore înainte. Eram consternat şi am început să protestez. Am spus că era ridicol şi că făcusem cât se poate de conştiincios acea treabă. Reprezentantul sindicatului s-a interpus. El a recomandat să aruncăm un ochi la avion, pentru a lămuri situaţia. Atunci eu am întrebat cine erau ceilalţi doi oameni. Directorul general mi-a indicat că erau inspectori de securitate ai companiei aeriene, dar că nu erau obligaţi să-mi dea numele lor.

Ne-am înapoiat deci la avion, care ar fi trebuit deja să decoleze, dar care era încă garat la rampa noastră de întreţinere. Am deschis capota motorului şi reprezentantul sindicatului a scos detectorul de temperatură. A verificat numărul de serie şi a constatat că era piesa veche. Atunci ne-am dus la magazia de piese şi reprezentantul sindicatelor a verificat raportul meu. De pe o etajeră, el a luat o cutie sigilată. A deschis-o şi a scos un detector de temperatură având acelaşi număr de serie cu cel pe care îl instalasem. Imediat, el mi-a spus că sunt suspendat pentru o săptămână fără salariu.

M-am odihnit acasă în prima zi a suspendării mele, întrebându-mă ce s-a petrecut. Seara, am primit un apel telefonic. Vocea mi-a spus: „Acum ştii ce păţesc mecanicii care îşi bagă nasul acolo unde nu au nimic de făcut. Data viitoare când o să te amesteci să lucrezi la sisteme care nu te privesc, o să-ţi pierzi slujba! Cum mă simt generos astăzi, cred că o să te poţi întoarce la treabă curând.“ CLIC. Am făcut imediat apropierea între ceea ce tocmai se produsese şi faptul că descoperisem acel tubaj misterios.

În dimineaţa următoare am fost chemat de directorul general. El mi-a spus că datorită excelenţei dosarului meu suspendarea fusese redusă la o zi. Trebuia deci să mă reapuc imediat de treabă. Singurul lucru la care mă puteam gândi era: Ce încercau „ei” să ascundă şi cine sunt aceşti EI?

Revenirea la treabă a fost ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic. Niciunul dintre ceilalţi mecanici nu a amintit de suspendarea care îmi fusese dată. Reprezentantul sindical mi-a spus de altfel că era inutil să vorbesc despre aceasta. Dar în noaptea aceea am căutat pe internet pentru a urmări să găsesc răspunsuri. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, dar am găsit site-ul vostru. Atunci situaţia a devenit din ce în ce mai clară. A doua zi dimineaţă la serviciu, în interiorul dulapului meu, care era încuiat, am găsit o notă tipărită. Ea spunea: „Curiozitatea a ucis pisica. Nu te uita pe site-urile internet care nu te privesc.” Mi-am spus: „Ia te uită! EI mă observă.”

Nu ştiu ce produse pulverizează ei prin intermediul acelor sisteme ciudate, dar pot să vă certific că o fac. Îmi imaginez că utilizează camioanele cisternă pentru a încărca acele rezervoare. E vorba de camioanele care golesc deşeurile rezervoarelor de vidanjare a toaletelor. În mod obişnuit, aeroporturile încredinţează unor sub-contractori acest gen de lucru şi nimeni nu se apropie de aceste camioane. Cine ar vrea să urmărească un camion umplut de fecale? Golind rezervoarele fluidelor uzate, aceşti oameni umplu rezervoarele sistemului jicloarelor de vaporizare.

Cunoscând planurile de zbor ale avioanelor, ei programează probabil unitatea de comandă cu scopul ca ea să înceapă să pulverizeze o anumită cantitate din respectivul produs după un anumit timp, îndată ce avionul a atins o anumită altitudine sau atunci când el se găseşte deasupra anumitor zone locuite. Ciocul jicloarelor (elemente al carburatorului sub forma unor tuburi cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar) falselor tije electrostatice este atât de mic încât nimeni din avion nu ar putea remarca acest lucru."

Zi de zi

                Uneori am impresia ca traiesc aceeasi zi,(zi de zi).Aceasta siguranta,ca undeva,candva ma voi duce dracu uneori ma nelinisteste.Adevarul este ca suntem niste fiinte efemere.Timpul trece pe langa noi.Am aparut pe aceasta lume fara sa fim intrebati si tot asa vom si disparea.Ca si  cand nu am fii existat niciodata,tot ceea ce va ramane din noi vor fi niste vagi amintiri asezate in memoria familei,prietenilor.Dar cu timpul si ele vor disparea,pentru ca timpul  are capacitatea sa distruga.Era super misto sa traim ca pasarea phoenix,sa murim si sa renastem din propria cenusa.Sa reincepem viata din nou de la 0.

          Oare timpul este real?Exista?Sau este doar o iluzie.Dar daca tot suntem meniti sa murim,oare viata noastra mai are vreo relevanta?Mai conteaza ce facem?Da.Poate ca viata este un dar care ne-a fost incredintat.Ar trebui sa incercam sa ne facem viata cat mai buna,sa traim precum am visat.Bineinteles ca nu toti vom reusi sa castigam aceasta lupta,dar vom incerca.

          Traim intr-o societate destul de dificila,usor de manipulat.O societate indoctrinata.Mereu obligati sa platim taxe si sa respectam niste legi idioate menite sa ii avantajeze pe cei aflati la putere.De exemplu in Romania.Dupa anul 1989 lucrurile au inceput cu incetul sa se agraveze.Sistemul de invatamant:Vechi,programa invechita,mafia meditatiilor.Agricultura:Inainte de 89 Romania avea un sistem de irigatii care ocupa trei sferturi din tara.Romania putand furniza hrana pentru mai mult de 80 de milioane de oameni.dupa 89,s-a inceput cu furtul cam peste tot,pana cand sistemul de irigatii a devenit aproape inexistent,si asta cu acordul celor aflati la putere.Pur si simplu toti nemernicii si-au urmarit propriul interes.La fel s-a intamplat si cu padurile din Romania.Sute de hectare de padure au fost defrisate cu acordul si impreuna cu cei aflati la putere.De ce?Simplu!Totul pentru bani.Tara a fost vanduta.iar noi suntem nevoiti sa ii privim cu mainile legate pentru ca legea este de partea lor.

“ Taiati padurile ca mi-e cald, stau cu prosopu pe cap
si vindeti-mi va rog un aer conditionat
Poluati izvoarele ce dracu, n-aveti comprimat? 
Nu e normal sa bem apa din izvor netimbrat                       
Vindeti aurul pe bancnote de plastic
E nivelul de trai pe vatrai, scade drastic
Pare fantastic sau e o dementa ce omoara teama
Si-i o pura coincidenta ce ne-am dat seama”

                                                      <Cheloo>

Cum putem ramane in aceasta tara cand activitatea de baza a celor ce o conduc este furtul.Singurii oameni care au ramas in istorie au fost cei care au construit,nu cei care au furat.Sa furi este usor,mai greu este sa construiesti.Cum vad viitorul?Mai bun, mai rau?Depinde de noi,oamenii,si de alegerile pe care le facem zilnic.
                                                   

Travel the world!

I wanna travel the world,go to every country,every city,take pictures and be happy writing about that. All I really want to do is spend my life traveling the world, reading books that take my breath away, drinking all kinds of tea and occasionally write something. I mean, is that too much to ask for?

 

  For the first time I propose to ride bike to Bucegi Mountains in Romania in March 2016 and write of series of articles about journey.

 

 In the end,we only regret the chances we didn't take. "

 "We travel not to escape life,but for life not to escape us..."

<Don't be scared of failure.The only failure is never to try.>

JFK

   Recent am reusit sa citesc o biografie a celui de-al 35-lea presedinte ale Americii,un personaj istoric,cel mai tanar presedinte american.
   Chiar si astazi suntem obisnuiti cu gerontocratiile,cu limbajul de lemn al politicienilor de orice teapa si partid.Il admir pe acest presedinte pentru ca a reusit sa iasa din acest tipar.Dar pentru ca a vrut sa spuna adevarul a platit...

Mai jos puteti citi discursul  din 1961, al presedintelui SUA, John F. Kennedy.

  “Doamnelor si domnilor

   Cuvantul “secret“ este inadmisibil intr-o societate libera si deschisa iar noi ca popor, intrinsec cat si din punct de vedere istoric suntem impotriva societatilor secrete, a juramintelor secrete si a procedurilor secrete. Pentru ca exista impotriva noastra o conspiratie monolitica si crunta care se bazeaza in principal pe modalitati ascunse pentru a-si extinde sfera de influenta se bazeaza pe infiltrare in loc de invadare, pe subversiune in loc de alegeri, pe intimidare in loc de libera alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane si materiale pentru cladirea unei masinarii strans unite si foarte eficienta ce uneste operatiuni militare, diplomatice, de informatii, economice, stiintifice si politice. Operatiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greselile sale sunt ingropate, nu puse pe prima pagina, criticii sai sunt redusi la tacere, nu laudati. Nici o cheltuiala nu este pusa sub semnul intrebarii, nici un secret nu este dezvaluit. De aceea judecatorul atenian Solon, a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetatean sa se sustraga unei controverse. Va cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa si alerta poporul american, increzator ca impreuna cu ajutorul vostru, omul va fi ce a fost destinat sa fie,  liber si independent.“  

   In 1963 este asasinat …

Prima melodie

Dintodeauna am fost pasionat de muzica.De aceea cu prima ocazie am incercat sa creez si eu ceva.
Mai jos puteti sa ascultati prima piesa.Versurile imi apartin.

Trec prin viata ca o stea cazatoare

Si uneori simt prea tare cum doare sa fi un oarecare

M-am nascut sa traiesc si in final am sa va parasesc mi se pare foarte firesc

Dar intrebarea care ma apasa este ce voi lasa in urma?

Cand eu voi fi doar o umbra adancindu-ma in trecut

Acum reprezentam noul dar in curand vom fi vechiul

Moartea va fi destinatia finala pentru noi toti

Refren:

Stau uneori si ma gandesc la tot ce in viata am vazut, la tot ce in viata am facut,

La cate persoane am cunoscut in anii care au trecut

Caci sunt multe pe care inca nu le-am vazut si nu le stiu

Dar mai am timp si sper sa nu fie prea tarziu

Stau uneori si ma gandesc la lumea care va sa vie,la cate ierni,la primaveri

Ce nu-mi vor mai fi date mie

Asa ma poarta ganduri iara prin timpurile celor dusi

Astept sa aud iar pasi afara si voci ce ingana pe la usi

O sa incerc sa fiu bun si corect nu e bine sa fiu nedrept

Pentru ca stiu ca tot ce fac rau se va intoarce impotriva mea.

Dar mai stiu ca unii se schimb ca vremea

Sinceritatea este grea,lingusirea usoara,suferinta foarte amara

Amintirea copilariei uneori precara,compasiunea este insa esentiala

Dar pentru toate exista o destinatie finala.

Refren:

Despre orele de romana...

Despre orele de romana…

Uneori raman frapat de aceasta trecere rapida a timpului.In doar cateva saptamani voi fi nevoit sa dau examenul final,BAC-ul.Sincer sa fiu nu prea mi-am dedicat timpul studiului,uneori din incostienta,alteori din nepasare.Pur si simplu nu mi-a placut sa papagalesc acele lungi comentarii,care oricum dupa cateva saptamani le uitam(dar pentru a trece clasa am fost nevoit sa o fac).Si de cate ori intrebam pe cineva la ce o sa imi foloseasca in viata,mi se repeta in mod constant ca o sa ma ajute sa trec BAC-ul.Interesant!Mi-am dat seama ca elevul sta mult la scoala,are putin timp pentru activitatile care ii plac si nu este stimulat sa gandeasca liber ci in tipare.Programa pe care am urmat-o de-a lungul anilor de studiu in liceu mi s-a parut invechita la fel ca si manualele.Oare de cati ani se dau aceleasi opere?De ce nu incearca nimeni sa introduca ceva nou?Am inteles ca trebuie sa cunoastem marii clasici:Caragiale,Creanga,Slavici si Eminescu.Este o chestie de cultura generala dar totusi am putea studia si alti scriitori.De exemplu: Tolkien,Dostoievski,Tolstoi, Shakespeare etc.Dintre autorii romani,cel mai apreciat de mine este Mircea Eliade, fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor roman la Universitatea din Chicago,care l-am descoperit prin intermediul romanului Maitreyi.

Trebuie sa recunosc ca orele de romana mi-au schimbat intr-un fel viata.Totul a inceput in clasa a 10,cand am primit un doi,primul meu doi, pentru ca nu citisem o carte,si acum o tin minte,se numea “Ciocoii vechi si noi”.Sincer sa fiu nici pana in ziua de azi nu am citit-o.Se terminase anul scolar si am primit ca tema de vacanta sa citesc o carte.Cum nu vroiam sa mai iau un doi,m-am ambitionat sa citesc prima mea carte.Am cautat ceva,habar nu aveam ce imi placea,asa ca am cerut ajutorul unui prieten,care mi-a imprumutat un exemplar,Drakula,scrisa de Bram Stoker.Si de atunci am continuat sa citesc multe alte carti,pentru ca incepuse sa imi placa sa citesc povesti,sa aflu lucruri si cuvinte noi.Printre autorii mei preferati se numara:Dan Brown,Agatha Christie,Stephen King(povestile lui horror sunt absolut extraordinare),J.R.R.Tokien,Rowling,George Orwell si multi altii.In prezent m-am apucat sa citesc Urzeala tronurilor(Game of Thrones),o serie impresionanta scrisa de George R.R.Martin. Pentru mine cititul a devenit un hobby,mai bine spus o dependenta.Cartea este ca un portal care te duce pe alte meleaguri si iti da marea oportunitate sa intri in mintea autorului si sa ii afli gandurile.Din punctul meu de vedere o carte contine 20% mesaj,iar restul de 80% sunt cuvinte de legatura.Din majoritatea cartilor putem extrage doar doua,trei idei importante.In ziua de astazi,din pacate,observ cum dorinta de a citi o carte nu mai este prezenta in lista de activitati a oamenilor.Ei se multumesc sa isi piarda timpul cu diferite banalitati(de exemplu cea mai buna modalitate de a iti pierde timpul este sa activezi pe retelele de socializare)Discutand intodeauna lucruri superficiale,neglijand adevaratele probleme care au aparut de-a lungul anilor in lume,traind intr-o continua inconstienta.De 3 ani am refuzat sa mai ma uit la televizor,care din punctul meu de vedere este un mijloc perfect de a mintii masele.Traiesc cu speranta ca mai exista si oameni diferiti.

Ne nastem,crestem ,iar dupa suntem trimisi la scoala pentru a descoperi lumea prin intermediul manualelor scolare de cea mai proasta calitate,realizate prost,pentru care guvernul plateste  o gramada de bani pentru ele.Nu suntem intrebati ce ne place,ce dorim sa invatam,sa ni se ofere sansa sa ne alegem profesorul si cursurile pe care le vrem,pur si simplu ni se arunca informatia pe gat.Toti suntem tratati in mod egal,si toti trebuie sa sustinem niste teste idioate,pentru ca la final,sa arunce cu note in noi.Scoala ar trebui sa ne dezvolte modul de gandire,nu sa ne oblige sa ne indesam in cap diferite informatii,pusi in situatia sa tocim,iar dupa o perioada de timp cu siguranta vom uita ce am invatat.De ce facem asta?Pentru ca suntem amenintati cu corigenta.Si aici am vorbit in general,pentru toate materiile.Sunt foarte constient ca educatia este foarte importanta.Daca i-ai luat educatia unui popor,i-ai luat justitia,i-ai luat sanatatea,practic i-ai luat totul.

In fiecare zi ne trezim in aceeasi camera si urmam acelasi drum,ca sa traim aceasi zi ca si ieri. Inainte zilele erau fara timp,acum zilele noastre sunt programate.Asta inseamna sa fim adulti?Sa fim liberi?Dar suntem cu adevarat liberi?Mancare,apa,pamant.Chiar elementele de care avem nevoie pentru a supravietui sunt detinute de corporatii.Nu este hrana pentru noi in copaci,nu-i apa proaspata in parauri,nici pamant pentru a construi case.Daca incerci sa iei ceea ce-ti ofera pamantul,vei fi inchis.Asa ca ne supunem regulilor lor.Am descoperit lumea pintr-o carte.Ani de zile am sezut si am regurgitat ce ni s-a spus.Testati si etichetati ca subiecte intr-un laborator.Crescuti sa nu aducem nici o schimbare lumii,crescuti sa nu fim diferiti.Indeajuns de inteligenti pentru a ne face treaba dar nu pentru a intreba de ce o facem.Asa ca muncim si muncim,lasati fara timp pentru a trai viata pentru care muncim.Pana cand vine o zi cand ni se spune ca suntem prea batrani sa ne facem treaba.Aici suntem lasati sa murim.Copiii nostrii ne iau locul in acest joc.Pentru noi calea este unicul combustibil,dar laolalta nu suntem altceva decat combustibilul care impurterniceste elitele.Elitele care se ascund in spatele corporatiilor.Aceasta este lumea lor.Si cea mai valoroasa resursa a lor nu este terenul.Suntem noi.Le construim orasele,le conducem masinile,le luptam razboaiele.La urma urmei,nu banii ii conduc.Ci puterea.Banii sunt doar unealta pe care o folosesc pentru a ne conduce.Bucati de hartie fara valoare de care depindem pentru a ne hrani,a ne misca,a ne intretine.Ne-au dat bani si in schimb noi le-am dat lumea.Unde erau copaci care ne curatau aerul acum sunt fabrici care-i otravesc.Unde era apa de baut,sunt deseuri toxice ce put.Unde animalele alergau libere,acum sunt ferme industrializare unde sunt crescute si macelarite la nesfarsit pentru satisfactia noastra.

Dar am cam deraiat putin de la subiect.O sa incep cu ce nu mi-a placut la orele de romana.In mare parte programa veche, antica si de demult.(dar asta nu tine de profesor).Faptul ca invatatul ca papagalul este recompensat.Si ca se arunca prea mult cu nota doi.Dar in rest orele de romana au fost foarte amuzante.O profa de treaba care ma bucur ca mi-a fost profesoara.Nu prea aveai cum sa nu fi atent la ora.Imposibil sa dormi.Fata de celelalte ore, la obiectul limba si literatura romana,de cele mai multe ori intram cu drag in clasa.