Mi-e dor de...

Parcă ieri eram mic și mă jucam pe afară

În fiecare zi, în fiecare seară

Dar timpul a trecut, nu mai e ca odinioară

Nimic n-o sa dureze, si unele lucruri o să doară

An dupa an, vară după vară

Toate s-au dus si n-o să mai apară

Dar o să îmi lipsească...

Mi-e dor de desenele animate care la acea vreme erau minunate

Mi-e dor de toți prietenii din copilărie si de toate jocurile puerile

Mi-e dor de clipele in care stateam până târziu afară și de momentele când bunica mă trimitea la alimentară

Mi-e dor de fructele pe care le furam, de pofta cu care le mâncam și de toți vecinii care îi deranjam

Mi-e dor de juliturile în genunchi și cot și cum continuam întotdeauna să mă joc.

Mi-e dor de anii ce au trecut, de prietenii pe care nu i-am mai văzut

Mi-e dor de oamenii de zapadă, de sania mea preferată, bulgări, de prietenia adevarată.

Mi-e dor de muzica de altadată, de animalele care mă făceau să zâmbesc de fiecare dată.

Mi-e dor de rugaciunea pe care o spuneam aproape în fiecare seară, de Moș Craciun, sa apară.

<Mi-e dor de copilarie, mi-e dor sa fiu copil.>

Incă de mic mă întrebam cum e să fii mare

Acum am aflat si nu e prea tare

Uneori priveam cum copilăria dispare

Iar acum stiu că toate-s trecătoare